Spre rai sau iad, noi ne îndreptăm,
Și apoi cu noi poveri căram,
Se duc anii, trec pe lângă noi,
Iar noi, ne afundăm doar in gunoi,

Trăim o minciună falsă, și ne place,
Căci firea, vrăjmașul o satisface,
Că doar raiul este aici pe pământ, zic unii...
Și cei naivi pică în cursa înșelăciunii,

Amar este veninul că iadul nu există,
Și că este inventat doar de către o sectă,
Minciuna aluneca ca niște prăjituri,
Cu ea poți câștiga cele mai multe victorii,

Cumplit este să crezi in tot ce-i pe pământ,
Dar să nu crezi niciodată în cel ce este Sfânt,
Înșelătorul vine cu gânduri ce-s ale lui,
Că binele făcut, e scăparea omului,

Teribil este să te chinui crezând că poți,
Scăpa de chinuri grele și dând bani la preoți,
Mântuit prin fapte bune, niciodată
Ci prin Fiul cel trimis de al nostru Tată,

Oricât te-ai chinui in coate si-n genunchi,
Nu vei aduna nici o floare in mănunchi,
Doar in Isus Hristos poți fi mântuit! !
Eliberat de orice duh și curățit!

De tine depinde dacă mergi spre rai,
Acolo nu vei merge prin pilele ce le ai,
Ci doar prin jertfa ispășită la Calvar!
Poți și tu să te bucuri de marele har,

De tine depinde dacă mergi spre iad,
Acolo sunt suflete care în văpaie ard,
Un chin veșnic te așteaptă dacă refuzi,
Și chemarea Domnului nu o auzi,