Toate cărțile din lume
Au o soartă trecătoare.
Cartea Sfântă însă ține
De două mii de ani mai bine.
E cartea veșnică și tare
Ce poate aduce înviorare.

Ea în veac nu se-nvechește.
Ea în veac e neclintită.
Al ei cuvânt veșnicește,
Pentru cer ne pregătește,
Pentru viața nesfârșită,
Pentru bucuria negrăită.

Ia Scriptura și-o deschide
Să-nveți gândul lui Hristos.
Lasă Cartea și gândește
La ceea ce te povățuiește.
Și trăiești cât mai frumos,
Să fii tu farul luminos.

În zadar întrebi Cuvântul,
Dacă nu-l și împlinești.
Progresezi doar împlinindu-l,
Și-ți ții astfel legământul
Ce-ai făcut: c-ai să-L slujești
Pe Dumnezeu cât trăiești.

Te înșeli când ocolești
Sau când schimbi Cuvântul.
Nu ai cum să propășești,
Tu singur te osândești.
Ocolindu-l sau schimbându-l,
Nu-L înșeli pe Preaînaltul.

Ci-ndoit te va apăsa
Acest fapt la Judecată.
Și-atunci tu vei regreta
Că n-ai rămas în voia Sa.
Ai mers pe calea lumii lată
Și nu vei mai avea răsplată.

Dacă vrei să ai și parte
De ce scrie-n Sfânta Carte,
Nu mai pribegi departe.
Te hrănește, dragă frate,
Cu sfinte cerești bucate
Veghează la a tale fapte!
Amin.
(Marți, 29 septembrie 2020)