Din marginea gropii mai e doar un pas
Până în clipa căderii în hău,
Auzi sunet trist, ferăstrău
Ce taie copacul în vânturi rămas.
Mai e doar un pas şi dacă-i făcut,
Oare cerul priveşte, aşteaptă o clipă?
Rămâne-va veşnic un semn pe aripă
Stropul de sânge-n genune căzut?
Simţi în cădere o groază de vid,
Lovind fundul gropii, o mână spre cer...
Contuzie, hematom, un trup amorţit
Cineva îl ridică, prinzându-te, avid
Să-ţi dea o nouă viaţă, ieşit din efemer
Încerci treaptă cu treaptă să urci înspre zenit.
Să nu te plângi când paşii ţi se-ndreaptăSpre un loc unde tăcerea e stăpână,De-ai întâlnit pe Cel ce-i Viaţă şi Lumină,În marea trecere mai urci o treaptă.