Cuvintele sunt daruri care vin
În vasele golite de pelin...
*
Când inima-mi copilărește încă
Deși mi-e fața aspră ca o stâncă
Deschid ferestre-n duhul meu
Să intre adieri de Dumnezeu

Cuvinte care vin, mereu-mereu...

Nu pot opri venirea lor
Pot să le tac, dar ele mor
Fără un trup, chiar efemer
Sărace se întorc în Cer

Copilărește le primesc
Și le desfac ca să privesc
Lăuntrul lor miraculos
Despre Hristosul Cel duios

Să le compun în înțeles
Ca firele de aur să le țes
Spre slava Celui care-aprinde
În mine focul de cuvinte.