Psalmul 36

Cumva, a celui rău nelegiuire
Inimii mele a venit să-i zică
Că-n față sub a ochilor privire
De Dumnezeu ”nu este ” nici o frică

Căci el se măgulește cu știință
Fărădelegea să-și desăvârșească
Și-n ochii lui oricând e cu putință
Întreaga ură să și-o potolească

Cu-a lui cuvinte-i gata să păteze
Înșiruie minciuni să se prefacă
Cu-nțelepciune nu vrea să lucreze
Și binele, el nu vrea să-l mai facă

Și-n așternut când stelele se-adună
El tot la răutate se gândește
Căci stă pe-o cale care nu e bună
Și nicidecum el răul nu-l urăște

Dar bunătatea Ta, iubit Părinte,
O Doamne plin de Slavă și splendori
Ajunge pân’ la Cerurile Sfinte
Și-a Ta credincioșie pân’ la nori

Dreptatea Ta-i ca munții Tăi, Preasfinte
Și-a Tale judecăți ca fundul mării
Tu sprijinești pe oameni, iei aminte
Nu dai nici dobitoacele uitării

Ce scumpă-i bunătatea Ta Stăpâne
Slăvite Domn, Izbăvitorul nost’
La umbra aripilor Tale bune
Ai oamenilor fii au adăpost

Belșugul Casei Tale nu le scapă
Ci-i satură întruna pe deplin
Și din șuvoiul Tău mereu se-adapă
Cu desfătări ce de la Tine vin

La Tine Doamne e izvorul vieții
Ce Tu cu drag ne-o dai să o primim. .
Lumina minunată-a dimineții
Doar prin lumina Ta noi o privim

Întinde-Ți mai departe bunătatea
Peste acei ce Te cunosc pe Tine
Și peste cei neprihăniți dreptatea
Căci Tu le faci întotdeauna bine

Să nu m-ajungă Doamne niciodată
Piciorul celui mândru și-alor săi
Și nici pe fugă să fiu pus vreodată
De mâna nemiloasă-a celor răi

Acei ce fac fărădelegi întruna
Au și-nceput să cadă jos pe cale
Cșci ei sunt răsturnați pe totdeauna
Și nicidecum nu pot să se mai scoale

08/31/2023 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona