În lacrimi, pe genunchi, strigînd
Cele dintâi cuvinte – nestemate
Și lanțurile grele, ferecate
Pe loc s-au desfăcut.

Așa din moarte m-am născut...

Ca plânsul ce răzbate
Din piept de nou-născut
Așa am fost și n-am știut
Că sunt o nouă bucurie:

Încă un rod în Ceruri o să fie !...

Simțeam că sunt un om răpit
Din moarte
Și pașii mei, deși stângaci
Vor ști cum să mă smulgă
Din lunga și hidoasa noapte...

Copilărie scumpă a credinței
Sub umbra palmei Domnului Isus !
De-atunci și până astăzi
Pe aripi m-ai adus !

Hrănit cu adevărul veșnic
Păstrat să fiu
O rază de lumină-n Sfeșnic
Sunt fericit că sunt
Un mântuit prin har
Și tot ce cred
Iubesc și-aștept prin El
Nimic nu e-n zadar !