De ce strâmb mă privești lume,
Și mă consideri un om prost?
Am lăsat lucrările nebune,
Și tot ce-n viață nu mi-e de folos!
Ce ți-am greșit de mă privești de sus,
Mă etichetezi cu vorbe goale,
Nu-mi pasă, mie îmi e îndeajuns
Să slujesc Luminii ce-mi răsare!
Azi sunt ce mereu am vrut să fiu,
Născut din nou eu sunt în Viață,
Pe Calea dreaptă mă simt viu,
Și Adevărul m-așteaptă Acasă!
El te cheamă-n fiecare clipă,
Fiul Isus, Cel jertfit pe cruce!
Oare câți Îl bagă în seamă,
Și pe càți Jertfa Lui îi străpunge!
Veni-va vremea, e ca venită,
Se-nchide Ușa, Harul e luat,
Vei plânge fecioară părăsită
C-ai adormit când trebuia lucrat?

Amin!