Soarele încet se-ascunde,
Razele fierbinți topesc,
Vremea ce-a fost hotărâtă,
De întregul univers.

Un apus încet se-arată,
Împlinirea cea de vis,
Căci cei sfinți vad astăzi poarta,
Ce deschide-un Paradis.

Inimile doritoare,
Se smeresc căci își doresc,
Ca să fie pregătite,
Când revine-un Domn ceresc.

Ochi ce-s ridicați spre ceruri,
Ei nu pot a obosi,
Ei așteaptă clipa-n care,
Salvatorul va veni.

Păsările-n stoluri cântă,
Florile de pe câmpii,
Pregătite doar așteaptă,
Vremea cea din veșnicii.

Care este-atât de-aproape,
Ea la ușă bate-acum,
Și vestește veșnicia,
De la capătul de drum.

Se aude nemurirea,
Care vine a răpi,
Ce a fost în ascultare,
Nu o clipă... zi de zi.

Căci doar sfinții ce pe Domnul,
L-au slujit neâncetat,
Vor avea de har ei parte,
Sus în cerul minunat.
Amin