Va fi-ncurând, foarte-ncurând, doar vremea ne desparte,
De Cel ce azi... El este-atât, atâta de aproape,
Ne vom vedea cu cei plecați, în slavă... la-nviere,
În primăvara ce va fi, o caldă adiere.

Va fi-n curând... foarte-ncurând, o zi... cea mai măreață,
Ea este poarta-n infinit, din ea va fi doar viață,
Și cei ce astăzi plâng mereu, vor fi de bucurie,
Doar plini căci ziua cea va fi, o zi spre veșnicie.

Nu stați mâhniți... căci vine-n dat, O zi a re-ntâlnirii,
O veți vedea de sunteți azi, pe aripa iubirii,
O ve-ți vedea nădăjduind, în clipele mai grele,
O ve-ți vedea de buni ve-ți fi, sub vremurile rele.

Va fi-n curând, un ultim zbor, e zborul spre acasă,
Unde vom sta cu El... Isus, și cu cei dragi la masă,
Nu vor mai fi suspine-adânci, căci sus nu sunt suspine,
În cer durere nu va fi, nici căi printre ruine.

Se-aud azi pași ce sunt grăbiți, la ușă tare bate,
Trăim și vremi care ne spun, cea scurtă ne desparte,
Va fi-n curând, foarte-n curând, o mare sărbătoare,
În care ne vom înălța, pe nor când va apare.

În urmă toate-or rămânea, privind doar înainte,
Pe cei plecați îi vom vedea, în locurile sfinte,
Se va deschide ceru-ndat, va fi doar o splendoare,
O clipă când cu toți vom fi, în cer... la sărbătoare.

Va fi-n curând, nu vă-ntristați, căci vremea iute trece,
Pentru acei care la cer, doresc aprins să plece,
Va fi-ncurând, foarte-ncurând, o mare revedere,
Unde iubirea va domni, căci dragostea nu piere.
Amin