Îi spun iubitului meu
autor. Diana (G. U)
Îi spun iubitului meu... iată-mă.
El mă privește, privirea Lui îmi șterge lacrimile, mă îmbracă cu iubire.
Îi spun Iubitului meu... uite-mă. Dar El mă caută printre ciorchine. Mă lasă... mă duce sub razele fierbinți să se coacă dulcele cuvintelor mele ca să le sorbească.
Îi spun... Iubitul meu... sunt aici. El nu mă vede căci zdrobirea mi-a făcut așternut pe firele subțiri și fierbinți de nisip, pe un mal de mare care își aruncă valurile în mine.
Dar nu mă înec căci Iubitul meu își întinde mâna sub trupul firav, obosit de strigare, îl ridică încet sub suflarea buzelor Lui care alungă de pe mine nisipul rămas. Mă duce la piept și cu o legănare mă ridică, mă adună, să nu mă pierd.
Mă spală cu ploaia măruntă, mă usucă cu adieri de primăvară, mă îmbracă în haina iernii, îmi face o coroană din flori ce nu se vestejesc și mă așează la brațul Său. Este Iubitul meu.
Pe nori pufoși pășim împreună, în față ne stă vremea fără nume, sau poate se numește început. În ea voi locui cu Iubitul meu.
Amin