Cu cat te zbati

Cu cat te zbati mai mult sa stai,
Cu-atat pierzi dreptul catre rai.
Inconstient de-al tau trecut
Ai fost mereu nehotarat.

Cum pare lumea la-naltime
Ca musuroiul pentru tine.
Si diferenta este mare
Ea nu sta-n asemanare.

Ci intr-o randuiala mica
Si-o diferenta la furnica.
Care stie rostul ei,
Nu se opreste pe alte cai.

Cararea strabate-n fata,
In fiecare dimineata.
Dar lumea nu-i un furnicar,
Ce sta si n-are un habar.

Nu poate stapani-ngamfarea,
Si ce aduce-n ea schimbarea.
Si chiar de sentimente-s date
Ele la cos sunt aruncate.

Privesc prin filele Scripturii,
Dar sunt sclavii dezlantuirii,
Au tot ce vor in a lor case,
Dar nu primesc saraci la mese.

Vor ca sa fie drepti in sala,
Dar tot asa mereu insala.
Si nu se gandesc niciodata,
Ca vine o zi de judecata.

Deci n-are nici o calitate,
O lume plina de pacate,
Daca o privesti de sus,
Nu mai ai ceva de spus.

Si gandesti cu voce tare,
Mai bine-o furnica mare.
Care stie sa traiasca,
Sa stranga si sa munceasca.

Pe cand omul, fara Domnul,
N-are pace, n-are somnul,
Nici in casa, nici afara,
Nu mai stie ce sa ceara,

Nu vrea sa vada cararea,
Domnul sa-si faca lucrarea,
Celui sfant ce-n adunare
Ne face astazi chemare.

Si are un scop ce-i pus
Sa ne duca in cer sus.
El spune acum din nou
Ce doreste Dumnezeu.

Amin