Cuvântul Tău îmi este alinare,
Balsam vindecător venit de sus,
De Tine revărsat căci eu Isuse,
Cred în cuvântul care Tu l-ai spus.

Fiorii Tăi mereu mă-nviorează,
Căci Tu pe cei trudiți i-ai ajutat,
Iubirea Ta în mine clocotește,
Căci eu iubit am fost cu-adevărat.

Privirea Ta mi-e scut în orice vreme,
De cine să mă tem eu Dumnezeu,
Mi-e harul un izvor de apă vie,
M-ai dus din el să beau Isus și eu.

Să nu mă ofilesc când prin pustie,
Voi trece cum și trec adeseori,
Să pot să înțeleg acea valoare,
Ce este ea doar dincolo de nori.

Sub mâna Ta găsesc doar mângâiere,
Îmi este îndeajuns doar harul Tău,
De Tine m-a legat... și de-a Ta poală,
Să stau la cruce jos când este greu.

Sub el n-am teamă Doamne căci ea teama,
Nu vine dintr-un loc ce este sfânt,
Ea este o licoare ce-i prelinsă,
De ura ce-a cuprins acest pământ.

A Tale aripi trec a mea ființă,
De valea aparută-n fața mea,
Ma duc prin vremi ce sunt doar prin credință,
Prin care trec hrănindu-mă din ea.

Cu Tine eu răzbat orice-ncercare,
Cu Tine și-al Tău har mereu voi fi,
Ca floarea înflorită-n orice vreme,
Ca zorii ce răsar în zori de zi.
Amin