Un dor de-o-ntreagă veșnicie,
În inimă mi s-a aprins,
Mereu sunt plin de bucurie,
Și nu pot fi vre-o dată-nvins.

La cârma vieții este Domnul,
De El condus aici sunt eu,
Prin Duhul sfant călăuzește,
Spre-un cer senin sufletul meu.

Un dor de Tine cu suspine,
Ce nu-s grăite m-a cuprins,
Îmi dă puteri în orice luptă,
În ea să nu fiu eu învins.

Mi-e hrană lacrima din dorul,
Ce-n piept un loc el și-a găsit,
Îmi ține-n sus mereu privirea,
Chiar și când sunt eu obosit.

Un dor cu flacăra aprinsă,
Pe buze-un cânt mie mi-a pus,
Cântarea-i pentru Împăratul,
Sub harul revărsat de sus.

Tresare inima în mine,
Căci viu e dorul meu în ea,
Mă ține-n vânt doar în picioare,
Oricât de tare ar bătea.

Nu pot trăi fără iubirea,
Ce-un dor în mine-a zămislit,
E dorul după cele care,
Sunt ele toate-un infinit.

La umbra lui găsesc odihnă,
A dorului... și-n ea eu sunt,
Mereu spre cer în alergare,
Spre-un loc departe de pământ.

Nu vreau vre-o dată să se stingă,
El este dorul ce-l am eu,
Doar după Patria iubirii,
Dup-al meu mare Dumnezeu.
Amin