Nu judeca creștine, căci vine-o judecată,
În ea Judecătorul, va fi cerescul Tată.

Privește l-a ta haina, dar și la viața ta,
Întreaba-te... tu oare, unde sfârșești așa.

Nu judeca durerea, nici suferință care,
Ea poate ca să ducă, ființele prin vale.

Îndată-ngenunchează, rugându-te mereu,
Cum a făcut pe cruce, un Fiu de Dumnezeu.

El a-ndurat calvarul, pentru orice ființă,
Să fie ea salvată, la El e cu putință.

Tu lasă judecata, ea nu este a ta,
A Ta e ascultarea, și fii în voia Sa.

Nu judeca creștine, ce altul mereu face,
Fii tu acea lumină, pe alții a-i întoarce.

Fii tu pe urma care, să lase-n urmă ta,
O cale către ceruri, cum Domnul o lăsa.

Fii plin doar de iubire, și pe vrăjmașii tăi,
Să îi iubești creștine, cum Domnul pe ai Săi.

Căci judecata este, pe-un vas o groasă zgură,
Ea inimile umple, de rele și de ură.

Fii demn de acel nume, ce-n dar ție ți-a dat,
Prin legământ cu Domnul, cel fiu de Împărat.

Fii fără judecată, și vei înțelepți,
Fără de judecată, ca Domnul tu vei fi.
Amin