Vor rămâne-n urmă norii,
Vremurilor ce-au venit,
Căci pământul se va trece,
Cerul este infinit.

Deznădejdea va rămâne,
În pustiul secetos,
Când va reveni din ceruri,
Preaiubitul Domn Hristos.

Vor rămâne-n urmă lacrimi,
Inimile ce-au zdrobit,
Vom fi plini de bucurie,
Unde nu e vre-un sfârșit.

Unde bolta e senină,
Unde îngerii în cânt,
Laudă aduc întruna,
Celui ce în veci e sfânt.

Vor rămâne-n urmă toate,
Suferințe ce-au născut,
Vom avea cu Dumnezeul,
Cerului un început.

Fără de suspine care,
Suflete-n adânc cobor,
Fără secetă căci cerul,
Este-un nesecat izvor.

Va rămâne întristarea,
Ce adânc ne-a întristat,
Veselie e în ceruri,
Cânt de glorii ne-ncetat.

Nesfârșita primăvară,
Ne va bucura mereu,
Sub un cer senin cu Domnul,
Unde nu e nici-un rău.

Unde nu e amăgire,
Nici ispite bu vor fi,
Nici robia care astăzi,
Nu-nceteaz-a nimici.

Să avem doar o nădejde,
Că în urm-or rămânea,
Tot ce astăzi dă târcoale,
Și vom fi în slava Sa.
Amin