Am învățat timpul vieții
autor. Diana (G. U)

Am învățat timpul vieții care vine, el nu vine să rămână, el vine să plece, absurditatea tuturor lucrurilor care vin, care sunt atât de așteptate.
Am învățat că lumea grăbită... irită. De asemenea graba ei m-a învățat să stau pe loc... să mă mir.
Am învățat că omul are un început care se vede în fiecare prezent al său.
Am învățat că singurătatea este cea mai netrădătoare stare, nu înșală niciodată, nu contrazice, cred că are mai mult de două urechi și mai puțin de o gură.
Am învățat că lumina o poți vedea doar dacă te afli în întuneric, ca și o ușă dacă te afli într-o cameră.
Am învățat că a-ți face vreme este egalul mersului încet.
Viața m-a învățat că școală este în clădirea ei.
Oamenii m-au învățat să cred mai mult în Dumnezeu.
Necazurile mi-au dat putere.
Slăbiciunile mi-au făcut cunoștință cu mine,
Plânsul mi-a adus cea mai mare bucurie, și întristarea cea mai mare veselie.
Am învățat că a merge înainte este a fi fără interes de ce se întâmplă.
Am învățat că poezia este cursivitatea sentimentelor.
Am învățat că pot să vorbesc fără cuvinte cu un înțeles mai mare.
Dacă ar fi sa aleg incă odată școala, aș alege școala vieții, de la ea am învățat cel mai multe fără temă de acasă.
M-a trezit, m-a schimbat, mi-a dat o lecție.