Îndreaptă-ți inima spre Domnul,
Întinde-ți mâinile mereu,
Departe stai de făr-delege,
Să nu lași rău-n cortul tău.

Ridică-ți fruntea fără teamă,
Și fără teamă tu să fii,
Îți vei uita și suferința,
Lângă Isus dacă rămâi.

Vei străluci mai mult ca raza,
Din soarele din miez de zi,
În noapte vei avea lumină,
Ca-n dimineți în ea vei fi.

Nădăjduiește căci zadarnic,
Nu poți tu a nădăjdui,
Priveste-n jur plin de credință,
Să poți si-aici a odihni.

Mereu fii tare... fără frică,
Ca vulturul să fii în zbor,
În urma ta doar să rămână,
O urmă mare de un dor.

Un dor de cer... de cele care,
Nu vor sfârși sus niciodat,
Un dor ce-ți ține-a ta privire,
Doar înainte... ne-ncetat.

Să nu te clatini sus pe stâncă,
Din ea să te adăpi mereu,
Să crezi că sus zidit odată,
Ai fost de-un mare Dumnezeu.

Cu mâna Lui te înconjoară,
Ți-e scut în fiecare zi,
Îți șterge plânsul și durerea,
Și pleoapele-ți va întări

Fii prieten dar cu Domnul,
Pacea Lui o vei avea,
De o mare fericire,
Să te poți tu bucura.

Aruncă auru-n țărână,
Comoara Lui să o găsești,
Apleacă-ți ochiul... izbăvire,
Din mâna lui ca să primești.
Amin