Fiecare strop de ploaie-și are rostul pe pământ,
Chiar și o bătaie care, este-adusă de un vânt,

Chiar și iarba încolțită, ea ne poate învăța,
Cum să stăm fără de grijă, cine poate-a ne-o purta.

Ploaia spală tot ce lumea, lasă-n urmă ei în gând,
Vântul scutură mai bine, uscăciunea pe pământ.

Lacrimile frumusețe, inimilor pot să dea,
O adâncă întristare, vase poate modela.

Ca și arșița-n pustie, și cuptorul ce-i încins,
El aduce doar putere, să nu fii în luptă-nvins.

El te urcă cu o treaptă, spre un cer îmbelșugat,
Chiar de-i greu prin văi... cuptoare, vei ieși aur curat.

Căci acele întâlnite, ce-s de tine pe pământ,
Toate-s pentru pregătire, pentru locul cel ce-i sfânt.

Rabdă toate căci pe cale, cu răbdare vei putea,
Să ajungi în veșnicie, în Împărăția Sa.
Amin