Odiseea Mesianică ( IV )

Evocare Biblică

        Partea IV -a

Păstorii
                       
Dar îngerul le-a zis: " Nu va temeţi, căci   
vă aduc o veste bună, care va fi o mare bu-
curie pentru tot norodul; astăzi în cetatea  
lui David, vi s-a născut un Mântuitor, ca-     
re este Hristos, Domnul”, Luc. 2,0 – 11.
 
Şi-a fost atunci’n-acel ţinut     
Nişte păstori în câmp afară,
Şi straja ei, când a-nceput  
Ceva straniu, s-a petrecut,    
O veste din cer, toţi aflară.  

Un înger sfânt s-a înfăţişat     
Şi-n slava sfântă a strălucit,
Şi ei cu toţi, s-a-nfricoşat - 
'N-acel moment neaşteptat  
De-acea mărire, ce-a uimit.  

Dar îngerul din cer le-a zis:     
" Nu vă temeţi! Să se ştie!
Căci v-aduc precum e scris  
În Scripturi de mult prezis,   
O veste scumpă-n bucurie.”
" Să afle astăzi tot norodul     
Cum că-n cetatea lui David,
S-a născut, Hristos Domnul,   
Cel... ce va mântui... omul,  
Şi-acum mintea vă deschid.”
" Iată semnul, de-a-L afla    
Un Prunc în scutece-nfăşat,
Ce-L veţi găsi, cu mama Sa   
Ce stă veghind, alăturea -
Cum pus în iesle stă culcat.”

Cum că părinţii-s bucuroşi
Vâzând prin El Izbăvitorul,
Făgăduit din moşi strămoşi
La cei sinceri şi credincioşi,
Al lumii-ntregi, Mântuitorul.

Atunci de-o dată împreună     
Cu îngerul sfânt ce-a venit,
A da crezare veste-i bună  
După-a păcatului furtună -   
Mulţimi de îngeri s-au unit.

Era astfel, în număr mare,     
Un cor de îngeri lăudând,
Şi cântul lor suna mai tare
În prea frumoasa arătare    
Ecoul răspundea, zicând:  
" Slăvit, să fie Dumnezeu,     
Pe veci, în ’naltul cerului,
Şi pace pe pământ, mereu  
Sub semnul de curcubeu   
Între oameni, plăcuţi Lui!” 

Era din lauda prea sfântă
Cea mai frumoasă melodie,
Pe care soli cereşti o cântă
Şi inimi omeneşti le-ncântă
Spre pace lumii-n armonie.

Era o copie din repertoriul
Ansamblului din cerul sfânt,
Ce-a fost trăită prin fiorul
A celui ce-a fost muritorul,
Nemaivăzut de pe pământ.

Grupaţi în slava strălucită
Ce au putut să o privească,
Cu-a lor lucrare-ndeplinită
Spre patria lor mult iubită -
Au apucat calea cerească.

Şi după ce îngerii-au plecat     
Să se-ntoarcă-n ceruri sus;
Şi când astfel s-au depărtat
Păstorii atunci au cuvântat:     
" Să vedem, ce ni s-a spus!” 
" Să mergem, la Betleem!     
De-acum e locul cunoscut,
Şi ca noi totul să-nţelegem
Să căutăm, ca să-L vedem
Pe Pruncul, care-i născut!” 

Astfel s-au dus cu bucuria     
De-a-L căuta, şi L-au aflat,
Vegheat de Iosif şi Maria,
Pe cel numit de-acum Mesia    
În iesle, în scutece înfăşat.  

Şi mulţumiţi, că L-au văzut,     
Cu amănunt le-au povestit
Făcându-le-astfel cunoscut
Părinţilor... tot ce-au ştiut,     
Ce Domnul le-a descoperit.  

Ei s-au uimit, când auzeau    
De cele ce ziceau păstorii,     
Însă în inimă-şi strângeau,  
Mulţimi de vorbe ce aflau - 
Şi satisfacţia, dar şi fiorii.  

După un timp ei au plecat       
Slăvind şi lăudând întruna,
Pe Dumnezeul neschimbat
Ce grija vieţii, le-a purtat     
C-Acelaş este, totdeauna.  

Căci tot ce lor li s-a vestit     
De către îngerul strălucitor,
Întocmai, s-au şi-adeverit  
În staulul vechi ce-au privit   
Căci au văzut cu ochii lor.  

Ei au fost cei, ce au vestit     
Că s-a născut Pruncul Isus,
Şi pe-oriunde-au călătorit
Au dus cu ei faptu-mplinit,     
Minunea peste tot au spus.

Cum s-a născut un copilaş     
Nu în castele, nici palate,
Ci într-un staul, ca locaş,  
Făcându-l, un sfânt sălaş   
De găzduire peste noapte.  

Şi cum atunci s-au împlinit     
Mariei ceasul ca să nască,
În Staulul, ce-au poposit   
Cum de profeţi s-a vestit  
Pruncul avea să cunoască.  

Şi cum pe întâiul ei născut     
În scutece-albe L-a-nfăşat;
Şi pat din ierburi I-au făcut
Ca cel mai frumos aşternut    
Şi-n ieslea caldă L-a culcat.  

Cum vitele cu-a lor suflare     
Căldură în Staul au produs,
În noaptea cea de cercare
Sub a părinţilor îngrijorare  
Din viaţa, ... Pruncului Isus.  

Şi vestea s-a tot răspândit     
Şi a cuprins întreg norodul,
Cum Dumnezeu s-a îngrijit
Planul sfânt de-a fi-mplinit   
Trimiţând, pe Isus Domnul.  

Pruncul, e-acel Mântuitor     
Promis cândva în Paradis,
Nădejdea întregului popor  
Trimis... spre-ai fi Salvator   
În profeţii precum e scris!  

Sămânţa ce lupta va duce
Cu Lucifer, ... cel travestit
În şarpele, ce sus la cruce
Prin susurul cel lin şi dulce
Capul său, -i va fi zdrobit...

Şi-astfel, va fi Izbăvitorul     
Al multora din închisoare,
Ce-n luptă cu nimicitorul -    
În veci de veci Mântuitorul
Va birui, prin braţu-I tare!  

Şi va-ntemeia o Împărăţie
Ce nu va mai avea sfârşit,
Cu-a ei frumoasă veşnicie
În cea mai scumpă armonie
Pe-aripi de îngeri, de dorit.

Aşa, se răspândea mereu     
În toată ţara-n lung şi-n lat,
Minunea... dela Dumnezeu
Din om în om în lanţ mereu     
Ce-n Betleem s-a întâmplat.  
    
Flavius Laurian Duverna

Va urma, partea a V - a