De ce fug, toamnă, berzele de tine
Și rândunicile când bați în poartă?
Adună cucii partitura toată
Și zboară, zboară, pleacă-n țări străine.

Mie mi-ești dragă... rumenă, bogată,
Când ai venit aveai brațele pline
Și coșuri parcă nu le puteai ține,
Așa cum nici nu am visat vreodată!

Doar m-ai surprins căci ai venit devreme,
Când încă mai era culoarea vie
În trandafiri, petunii, crizanteme,
Tu mi-ai adus noian de bogăție
Că-n plinătatea ei cămara geme
Și voi ierna visând la veșnicie!