Motto: Psalmul 130:7b “căci la Domnul este îndurarea și la El este belșug de răscumpărare!”

Te strig din adânc de durere
Urechea Te rog să-Ți deschizi;
Mi-e glasul sleit de putere
O mână aștept să-mi întinzi!

Păcatul ce lesne-nfășoară
Aduce amar de pelin,
Și-atâta îl faci să mă doară
Să strig către Tine în chin!

Mă-nvăluie valul cu spume,
Scot capul și strig: Ajutor!
Din nou mă afund în genune
Cu gândul că n-am viitor!

De-ai ține în seamă păcatul,
Greșeala de-ai sta să socoți,
Ar fi om să țină sus capul
Atunci când îți bate la porți?

La Tine există iertare,
Să fii tot mereu de temut;
Mi-e partea să-Ți dau închinare
Atunci când în hău sunt căzut.

Căci cine te află mai bine,
Ca cel Te cheamă de jos?
Când strigă cel slab către Tine
Din orice necaz este scos.

În Tine nădejdea mi-e toată
Deși sunt căzut, îmi vorbești;
Mă strângi iar la pieptul de Tată
Și tot ce-ai promis, împlinești.

Străjerii așteaptă iar zorii,
Dar eu, Te aștept Domnul meu!
N-aștept ca să treacă toți norii
Pe Tine Te-aștept tot mereu!

În Domnul nădejdea vă puneți,
Voi oameni din orice hotar!
De-a Lui îndurare vă țineți
Cât curge belșugul de har!

Izbânda e-atât de aproape,
Când fi-vom salvați pe deplin!
Scăpați de păcatele toate
Dorim acea clipă, amin!

Dany Căpătan