E toamnă iarăşi... plouă cenuşiu...
Plâng florile de soare văduvite
Şi păsări se agită obosite
Visând la ţara ce doar ele-o ştiu...
Pe-alei suspină frunzele strivite
Cândva de-un verde proaspăt, sidefiu
Privind spre ramul ce-a rămas pustiu
Devin covor pe drumuri răspândite...
În suflet simt tristeţea cum apasă
Şi-un dor cumplit de viaţă mă cuprinde
Aş vrea să-alerg dar anii nu mă lasă
Şi-atunci speranţa tainic se aprinde
Că voi ajunge într-o zi, , acasă, ,
Şi cerul ca un vis mă va cuprinde...
Vulcan-10-09-2023
Mary