E-abacul vieții înțesat de stele,
Celula integrată, Universul
Și fiecare stea își știe mersul,
Îmi număr anii orbitând ca ele.

Catren de anotimpuri viața curge,
Iubirea cea dintâi îmbrățișată
Cu cea din urmă, închizând o roată
La malul dintre lumi scăldat în sânge.

Un boț de energie-n transformare
Prin lupte grele, bucurii, tristețe,
Buchetul de miresme din fânețe
Primind verdictul vieții viitoare.

În lumea asta am avut de toate,
Un chip frumos, asemănare sfântă
Pentru-a intra în camera de Nuntă
Și am știut că doar Iubirea poate!

Să-mi număr bine anii, da Stăpâne!
Căci glasul Tău e gata să mă cheme,
Să îi răscumpăr până este vreme,
Să fiu Iubire revărsată-n Tine!