E-atâta durere în lume
Şi râuri de lacrimi se scurg...
Războiul e-aşa de aproape
Că ceru-l lumină-n amurg...
Pe-alocuri furtuna e mare
Şi ape năvalnic vuiesc,
Pământul suspină-n adâncuri
Şi temeri din hău copleşesc...
Oriunde-aş privi e durere:
Mor oameni prea tineri să moară
De boli, accidente, de teamă
Că viaţa prea tare-o să-i doară
Şi plâng copilaşii orfani,
Bunicii de dor se-ofilesc
Iar oamenii uită să ierte
Şi uită ce-nseamnă, , iubesc, , !
O, Tată din ceruri priveşte
Cu milă din nou spre pământ...
Revarsă o ploaie de pace,
De har prin cerescu-Ţi Cuvânt
Căci tare mi-e dor de o lume
Scăldată-n surâs şi senin,
Mi-e dor de cântarea de slavă
Când capu-mi aplec şi mă-nchin...
Mai iartă-ne Doamne o dată!
Priveşte spre noi cu-ndurare
Căci numai Tu poţi să preschimbi
În cântec durerea ce doare!

Vulcan-12-09-2023
Mary