Odiseea Mesianică ( VI )

Evocare Biblică

         Partea VI -a
         
Magii
                 " Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu
de aproape. O stea răsare din Iacov, Un
toiag de cârmuire se ridică din Israel. El
străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte
pe toţi copiii lui Set.” Num. 24,7.  


Era atunci, în vremea aceea,     
Când S-a născut Pruncul Isus
Ce-avea părinţi din Galileea,
Ca să domnească în Iudeea     
Un Împărat rău, pe rele pus.  

Era Irod! Şi el nu cunoştea,     
Nimic, din ce s-a întâmplat,
Căci viaţa sa şi-o petrecea   
Străină de tot ce-i temerea  
’N-orgii deşarte, şi-n păcat.  

El, dela Magi care-au venit,     
Din Răsăritul... cel bogat -
Când ei la curte-au poposit
Şi lămuriri multe-ar fi dorit -   
Despre copil, veşti a aflat.  

Când au ajuns, au întrebat,     
Ca să-L afle-n primul rând:
" Unde e Pruncul, Împărat,
Ce steaua-n cer L-a anunţat?   
Vrem să-L vedem în curând!” 

" Fiindc-am văzut în Răsărit      
Steaua Lui, pe bolta cerului,
Şi-acuma noi, deci am sosit   
Ca-ntr-un ceas bun şi fericit  
Pregătiţi, să ne-nchinăm Lui!” 

" El, e Împăratul... cel vestit     
Din vremuri vechi, depărtate;
Acum când steaua, a răsărit   
E semn că vremea s-a-mplinit,  
Ea ne confirmă acestea toate.” 

" Căci un toiag de cârmuire     
Ne-anunţă acea stea arătată;
Ca Israelului, să-i dea mărire
Printre popoarele în rătăcire,
Din ziua aceasta, însemnată.” 

" El va domni prin fapte mari     
Ca fiind Suprem Judecător,  
Spre-a birui, pe cei mai tari,   
Mai mari ai lumii, ca gropari  
Şi liberând, ... pe prinşii lor.” 

" De El vor asculta popoare,     
Iar neamuri vor fi luminate
Sub marea-I binecuvântare,  
Ce-o va-mpărţi cu îndurare
Şi-or fi atrase prin dreptate.” 

Când toate acestea, a auzit,     
Că s-a născut... alt Împărat,
Irod, s-a spăimântat cumplit
Iar chipu-i... s-a schimonosit    
Şi vestea-n cetate-a lansat.
 
Ierusalimul... a fost tulburat     
Fiind cuprins de mare teamă,
Căci Împăratu-a strâns îndat'    
Pe sfetnici de grabă-n palat 
Şi preoţii, cei mai de seamă.  

Şi chiar pe-nvăţaţii cei mari     
Să afle repede de va putea,
De l-aceşti vestiţi cărturari,  
În cunoştinţe, ... cei mai tari   
" Hristos, unde s-ar năştea?  

" În Betleemul, din Iudeea!”     
Ei au răspuns toţi într-un glas, ,
" Căci în proorocia lui Miheia
Ne este dată-n simbol cheia -    
Precum s-a scris şi a rămas!” 

" Tu, Betlteeme, ţara lui Iuda,     
Nu eşti cea mai neînsemnată,
Prin haru-I Domnul te-o uda
Căci dintre toate tu eşti ruda
Din seminţii, ce-ai fost notată.” 

" Din tine, va ieşi Căpetenia,     
Pentru poporul meu, Israel;
Tu-ai fost aleasă, seminţia,  
( Ce lumii-i va da... armonia )
Din care-astfel, s-o naşte El!” 

Irod de-ndată, a consultat    
Pe Magi, şiret să îi descoase,
Iar dânşii lui i-au confirmat 
Aproape timpul, cam exact 
Când Steaua sus se arătase.  

Şi-apoi, i-a trimis la Betleem,     
Zicându-le: -, , Să cercetaţi,
Cu de-amăruntul, să vedem,
Cum am putea să înţelegem     
Minunea aceasta, s-o aflaţi!” 

" Când Pruncul, Îl veţi găsi     
Să-mi trimeteţi urgent ştire,
De grab să vin, - n-oi zăbovi -  
Spre a-L recunoaşte şi cinsti   
Şi cu respect să-I dau mărire.” 

După ce Magii, au ascultat     
Pe-acest Împărat prefăcut,
S-au ridicat toţi şi-au plecat
Mânaţi de scopul lor curat    
Spre Betleemul... cunoscut.  

Din nou, sus steaua s-a ivit     
Pe cer mergând-naintea lor,
Cum i-a condus din Răsărit,
Prin mersul ei, cel strălucit     
Tot ea le-a fost îndrumător.  

Au mers aşa, până-au găsit     
Unde se-afla, Pruncul Isus,
În Betleemul... mult dorit -
De-asupra locului... numit  
Steaua se-oprise pe cer sus.  

Nu mai mergea, ci sta pe loc     
Şi-acum era mai luminoasă,
Şi raze sfinte, în dâri de foc,   
Le indicau, ca şi-un mijloc   
Marcând calea pân- la casă.  

Toţi s-au umplut de bucurie  
Cum Domnul aşa i-a condus,
În cea mai lungă... călătorie,
Întreprinsă, după proorocie     
Prin steaua luminând de sus.  

Intrând în casă, au văzut?     
Un Prunc ce sta cu mama lui,
Care-ntr-un staul S-a născut
S-au minunat, şi au crezut -
Vestirea sfântă, a Domnului.  

S-au aruncat pân-la pământ!     
Smeriţi şi-umili, s-au închinat,
În faţa Pruncului Prea Sfânt  
Crezut ca Rege-n legământ,    
Şi-a lor ştiinţă, şi-au plecat.  

Şi-apoi, visteriile-au deschis     
Şi-au adus daruri însemnate,
Îndepărtând stările de vis
Întocmai, cum se află scris    
În prea vestitul sul de carte.  

Aur lucind, a fost întâiul dar     
Ce Pruncului, ... I-au oferit,
Şi-n dulci sclipiri de chilimbar  
Ca stropii de must din pahar   
Bucuroşi toţi, ... I-au dăruit.  

Şi tămâia, mult mirositoare,     
Şi smirna cea de-mbălsamat,
Ele a-ntregit, în completare
Spre bucuria cea mai mare,   
Darurile, ce Magii-au purtat.  

La urmă, au fost înştiinţaţi     
De Dumnezeu noaptea în vis:
" Pe la Irod, să nu mai daţi  
Căci totul vrea să-i raportaţi,    
Nimic voi lui, n-aveţi de zis!” 

Şi ei, întorsu-s-au în ţara lor     
Sub voia sfântă a ascultării,
Pe un alt drum, ... ocolitor,  
( Neprevăzând crudul omor )
Spre-a împlini, planul salvării.  
  
Flavius Laurian Duverna

Va urma,