Fiica mea, deprinde-ți gândul
Să se poată-ușor desparte
De tot ce-i ușor pe lume
Și fără nimenea a-ți spune
Poate fi luat de moarte
De pe-aceste căi deșarte.

A ta inimă deprinde-ți
Ca de orice avuție
Cu priviri senine, blânde
Să se poată-aici desprinde,
Fără ca să se sfâșie,
Legată fiind de-această glie.

Fiii mei, cât mai puține
Legături s-aveți cu-acele
Ce vă țin legați de lume
Cu legături firești, anume.
Lanțurile lor sunt grele.
Domnul vă scape de ele!

Și cu cât sunt mai puține
Legături de rupt cu firea,
Cu atâta mai ușoară,
Când vrei să scapi de povară,
Va fi odată despărțirea
Și vei ajunge fericirea.

Când vrei lumea s-o apuci
Și nu vrei să te-nfrânezi,
De ce fugi în spate duci,
Nu ai somn nici când te culci.
Când vrei cerul să-l păstrezi
De ce vezi să te îndepărtezi.
Amin.
(Luni, 25 mai 2020)