Ce frumos, Doamne-i, ÎN Tine! E o veșnică-mplinire
A tot ce aspiră omul, din plin, cu nestăvilire!

Chiar când suflă uragane, vijelii-nspăimântătoare
De cutremură şi munții care se înalță-n mare,
Când Tu ești în mine Doamne și-Ți găsești odihna-n mine,
Eu sunt ca la iarbă verde pe pajiști de har divine.

Când arșița de nevoi, și lipsuri îmi pârjolește
Tot ce întâlnește-n cale, distruge și nimicește,
Dacă Tu găsești în mine, un loc să Te odihnești,
Eu sunt liniștit, în pace, și plutesc ca-n slăvi cerești.

Când dușmanii din afară, m-atacă cu-nverșunare
Cu neliniști și vești rele, de-a dreptu-nspăimântătoare,
Când Tu – Singurul ce ESTE, dormi în barca mea pe mare
Viața mea e-nvăluită de liniște-mbătătoare.

Când dușmanii din-lăuntru, înfrângeri și umilire
Mă-ncolțesc ca într-un clește și-ajung pân’ la gâtuire,
Dacă-Ți fac un loc și-atuncea, în inima-mi agitată,
Voi gusta din plinătatea unei vieți îndestulată.

Iar atunci când bătrânețea, cu toate a ei belele
Va bate, cum e normalul, și la poarta vieții mele,
Dacă-mbătrânesc în Tine, voi gusta și-atunci din plin
Pace, bucurii și cântec și un cer mereu senin, Amin!