Timpul în trecerea lui zgomot nu face
Liniștit se strecoară în tactul lui și tace
Numai ceasul cu funcționarea-i zgomotoasă
Ne amintește că un timp a trecut din viață.

Pentru unii vine de nicăieri și acolo se trece
Și lasă în urmă-i clipe fericite sau nefericire
În trecerea timpului, multe în viață contează
Cum veghem fiecare clipă, viața să fie trează.

Pentru unii pare prea lent în trecerea lui
Ei nu cunosc deloc valoarea timpului
Pentru unii ce-s în stres trece prea iute
Căci ar dori să facă zilnic cât mai multe.

Pentru cei ce suferă și plâng pare prea lung
Pentru alții fericiți ce sărbătoresc prea scut
Pentru cei ce-L iubesc este ca o eternitate
Ce-o admiră cu pasiune și adâncă sinceritate.

O parte din timp în trecerea lui ne e sustras
O altă parte se scurge neobservat în scurs
E tragic când se trece din neglijența noastră
Fără să facem nimic folositor pentru viață.

Sau făcând ceva, dar ce nu trebuie atunci
Lăsând nefăcute lucruri utile cu priorități
Orice lucru pământesc își are limite-n timp
În trecerea lui schimbă și aduce pieirea subit.

Mulțimea evenimentelor ce se întâmplă
Nu perturbă trecerea timpului în a lui ducă
Omul măsoară trecerea timpului pe lume
În raport cu trecerea anilor săi, cei spune.

Nu pierde timpul, fii om de bine cât trăiești
Sarcinile-s atât de mari și viața atât scurtă
Și timpul se scurge așa iute, nu-l stăpânești
Căci minutul ce a trecut e cel mai îndepărtat.

Timp ne dorim cu toții cât mai mult de trăit
Dar de multe ori îl folosim inutil, necugetat
Și nu stă pe loc ca să aștepte după noi
Să facem ceva, ceva mai bun, ceva de soi.

Timpul trece și din trecerea-i grăbită
Nu se mai întoarce înapoi la treaba nefăcută
Le lasă pe toate pe seama uitări, în trecut
Arătându-ne doar trecerea-i, nimic mai mult.

Nu stă după nimeni pentru nimic în loc
Nu-i pare rău după nimic rămas în urmă
Pe nimeni nu mai recuperează din penumbră
Caută să fii în pas cu el nu-i ieși din joc.

De când ne naștem, timpul în trecerea lui
Ne i-a viața înapoi, ea nu-i proprietatea omului
Ne este împrumutată și în timp așezați
Suntem la dispoziția lui și din el suntem luați.

Timpul e Balanță de aur ce judecă și plătește
Dacă presimți în orice sfârșitul te pocăiește
Că-n trecerea lui, timpul tuturor ne amintește
Că odată cândva și existența lui se sfârșește.

Timpul e trenul ce deportează lumea prezentă
Spre o destinație anume pregătită cu grijă
Pe unii ne pierde pe drumu-i spre eternitate
Și ne vom întâlni odată cu toții acolo poate...

Gândește-te unde te duce timpul în trecerea lui
Regretele fără schimbări n-au valoare în fața Lui
Viitorul nu-i al tău, nu face planuri nejudecate
Căci dacă vei mai rămâne, timpului dai dreptate.

Dacă nu mai ai zile, în timp nu mai ai loc
Nu te va mai lua în trecerea lui, rămâi în șoc...
Timpul e cel mai bun și puternic sculptor
Dar același timp și cel mai înțelept sfătuitor.

Nimic nu trece așa repede ca anii ce-i trăim
Copii timpului și prea târziu la aceasta gândim
Vine momentul pe care unii îl așteptăm cu drag
Iar alții sunt îngroziți de a treceri veșniciei prag.

Azi e ziua de mâine de care m-am temut ieri
Pe care o așteptam cu nerăbdare sau disperări
Azi au trecut zeci de mii de secunde din timp
Ai folosit vreo una să spui: mulțumesc că mai sunt.

Timpul e mai valoros ca banii, ca orice sub soare
Mai mulți banii poți să câștigi dar timp nu se poate
Timpul ți-e limitat, nu-l risipi trăind viața altcuiva
Nu te lăsa prins în capcana opiniilor altora.

Nu îngădui altora să-ți înăbușe vocea interioară
Urmează-ți îndemnul inimi când auzi chemarea
E pentru tine și încearcă să devii ființă adevărată
Nu știi ce te așteaptă mâine sau dacă e răpirea.

Nici cei mai îngroziți nu vor scăpa de judecată
Când timpul în trecerea lui ne va fi arătat odată
De timpul folosit și petrecut într-un scop rău
Cu toți vom da seamă în fața Lui Dumnezeu.