Sunt multe paradoxuri în vremea ce trăim
Din toate domeniile vieții câteva amintim
Viața cuprinde multe, o largă varietate
Trebuie versuri multe a le cuprinde pe toate.

Vremurile ce acum traversează omenirea
Diferă tare mult de ale înaintașilor trăirea.
Viteza cu care viața se desfășoară azi
Timpul nu mai ajunge oamenilor zi de zi.

Clădiri mari și fastuoase se construiesc
Dar sufletele sunt tot mai mici, se năruiesc
Autostrăzi tot mai multe și mai largi se fac
Dar mințile rămân mai înguste la mulți în cap.

Magazine tot mai mari și mai multe se oferă
Unde cheltui banii mai mult ca-n a trecutului eră
Avem mult mai mult dar ne bucurăm mai puțin
Ca strămoși noștri de puținul din a lor timp.

Avem case și locuințe ca niciodată cândva
Mobile și accesorii dar satisfacții n-are viața
Funcții multe și de invidiat sunt pretutindeni
Dar corupția e la cote înalte între oameni.

Cunoștința a crescut, inteligența-i mare
Dar judecata lipsită înțelepciune n-are hotare
În orice domeniu experți cu probleme nerezolvate
Medicină e multă dar multe boli fără vindecare.

Ne sculăm zilnic devreme și ne culcăm târziu
Să adunăm, să cîștigăm mai mult fără frâu
Credință e tot mai puțină și cei ce cred la fel
Dar suntem mai păcătoși și nestăpâniți de-altfel.

Se bea, se fumează și droguri tot mai variate
Oamenii se autodistrug, nepăsători de sănătate
Suntem tot mai obosiți dar nu de cărțile citite
De internet și televizor privind la a lumii vedete.

Studiu și rugăciune sunt mai puține ca altă dată
Când se făceau nopți de veghe și Biblia copiată
Acum avem de toate și Biblii și case de adunare
Dar le ținem pe raft prăfuite și biserica n-are căutare.

Averile și bogățiile unora sunt fabuloase de mari
Dar valori bune-s mai puțin cunoscute de cei avari
Se iubește mai puțin, familiile-s tot mai puține
Libertinajul și secularizarea duc lumea-n rătăcire.

S-a ajuns pe lună si marte, se cercetează universul
Dar cuvântul celui ce le-a făcut e neglijat cu totul
Poduri lungi peste ape și rezistente furtunilor
Clădiri tot mai înalte, Babelul arhitectural a banilor.

Se fac lucruri mari, deosebite, dar ce viață?
Se cercetează cosmosul dar interiorul n-are viață
Vieții nu se poate adăuga nimic, n-avem acces
Doar Acel ce a dat viața, cunoaște al vieții sens.

Fizicieni au descoperit atomul, dar gândirea rea?
Biologi, sistemul celular dar prejudecățile și bârfirea?
Calculatoare tot mai sofisticate cu informații rapide
Dar comunicarea și socializarea sunt tot mai tâmpite.

Copii atât mai știu calculator și telefoane mobile
Jocuri și fantezii ireale le satură mințile fragile
Pe autobuze și metrouri lumea-i în tăcere
Cu telefonul sunt ocupați toți și glasul le piere.

Își trimit mai iute mesaj decât să spună o vorbă
Tăcerea e totală, doar degetele și ochii mișcă
Doar niște bătrâne mai vorbesc și dau din cap
Când văd scenariul prezent și rugăciuni fac.

Aspectul fizic la femei e de importanță vitală
Diete la sânge să fie subțiri până dau în boală
De spui unei femei că e grasă se luptă, face dietă
Mănâncă numai de formă până ajunge uscată.

Acestea-s paradoxurile vremi în care trăim
Întâmplări, ciudățenii și manifestări ce nu gândim
Cum evoluează lumea înspre rău și păcat
Numai Dumnezeu știe ce pentru lume a planificat.

Vor veni probleme mai mari dar cu a Lui voie
Credința noastră să dăinuiască, nu doar în poeme
Orice pe lume se petrece, orice mari transformări
Se vor termina odată și vor rămâne numai amintiri..
Faptele credinței și dragostea nu sunt banalități
In prezent și în viitor sunt și vor fi actualități
Nu sunt paradoxuri că sunt aceleași neschimbate
Aceleași cerințe, aceeași credincioșie e în toate.