Conștiința să ne fie a minți noastre cenzor
Să controleze orice gând, să nu plece ușor
Mintea să ne fie luminată de cuvântul sfânt
Să putem discerne tot ce ne trece prin gând.
Când întregul trup se simte foarte bine
Conștiința poate-i tristă, ce face nu-i convine
Ea nu ține cu trupul când e vinovat de păcate
Ea ține cu adevărul și dreptatea, nu se mânjește.
E vocea interioară ce spune că cineva privește
E a minți inteligență ce gândurile deosebește
A sufletului oglindă ce ne înfățișează mereu
Greșeli și păcate în completul ce gândesc eu.
E glasul lui Dumnezeu ce vorbește prin ea
Că orice faptă și vorbă urmează judecata Sa
Un tovarăș de viață de calitate superioară
Ce trebuie avut de toți, de nu viața va fi goală.
Un însoțitor de unii urât și nedorit în viață
O de nu l-aș avea, mă mustră viața toată
E martor la orice facem zilnic rău sau bine
Ne mustră la rău și ne aprobă acțiunile bune.
De multe ori înainte ne avertizează, ne spune
Dacă ce vrem să facem este rău sau bine
E al șaselea simț uneori amintit de lume
Ce ne descoperă pericolul atunci când vine.
Ea face să bată inima cu putere la păcat
Dacă e trează sau dacă o mai avem de fapt
E judecătorul personal ce judecă cu asprime
Faptele și vorbele rele și nu ni le ascunde.
Conștiința aduce regrete sau bucurie-n minte
Determinată de vorbele sau faptele săvârșite
Nu există martori mai sinceri decât conștiința,
Ce stă-n suflet tăcută dar îi e aspră sentința.
Oriunde pe lume ai pleca conștiința ta-i acolo
Și toate vorbele și faptele le scrie-n protocol
Conștiința domnește dar nu guvernează
Mereu ne avertizează mintea să fie trează.
Noi avem libertatea conștiinței de-a fi sau nu
De-a avea conștiința curată sau murdară ca lutul
E incoruptibilă, nu face compromise duplicitare
Nu uită nicio vină, la ea nu se găsește iertare.
Unde-i conștiința legea majorității n-are loc
Unii o consideră dușmanul lor din interior
De-i curată valorează mai mult ca orice pe lume
Ea nu se poate spăla ca haina de întinăciune.
Religia fără conștiință, etică și morală practicată
E doar un cult, o superstiție mult neadevărată
Conștiința nu-i Invenție omenească cum unii spun
Omul poate doar să și-o anihileze de nebun!
Dacă ai trecut peste a conștiinței avertizare
N-ai luat seama la atenția-i și buna mustrare
Păcatul s-a consemnat, e vocea Lui în tine
Nu fi ca copilul ce nu-și biruie gândul la jucărie.
Ea veghează asupra moralității acțiunilor noastre
Ca un mentor spiritual are grijă la rău să ne mustre
Ne îndeamnă numai la bine parcă știe dinainte
Dacă vom face ceva rău, știe consecințele urmate.
Ea intervine înainte ca gândul să devină faptă
Și cu morala ei curată îndeamnă la socoată
Asculți de ea, dacă o mai auzi ce-ți va spune
N-o neglija că judecata ei arde prin mustrare.
De n-o Asculți vei avea nopți nedormite, neliniștite
Te va împinge mereu spre iertare și mărturisire
De nu va fi prea târziu pacea o vei primi iar
De nu te mustră viața-ntreagă, fără milă iar și iar.
Fii conștient de rolul ce-l are în viața ta activă
E sfătuitor și martor la faptă și judecător fără milă
Este incoruptibilă, cu daruri s-o cumperi nu se poate
De n-ai ascultat imperativul îndemnului la bine frate
Dacă mintea ți-e laxă, slabă, îndoielnică și dubioasă
Și-ți judecă faptele rele cu delăsare sau nu-ți pasă
Din lipsă de învățătură nu vei putea să te scuzi
Ea e pusă în sufletul tău, doar glasul să-i asculți.
Dacă ți-e adormită trezește-o întorcându-te înapoi
Revizuiește-ți viața preocupându-te cu altele noi
Întoarce-ți fața spre Dumnezeu, ascultă-i glasul
Și îți va călăuzi viața, îndrumându-ți tot pasul.
Conștiința îți va fi mereu trează, e glasul Domnului
Ce te va îndemna într-una spre facerea binelui
Vei fi conștient tot timpul de ceea ce faci în viață
Și de păcate rușinoase nu vei fi tras la judecată.
Va fi busolă pentru tine ce indică spre Dumnezeu
Spre dătătorul ei la mustrarea-ți când faci rău
Să-ți aducă de-aminte c-ai greșit și să ai regrete
Să-ți pară rău și să te roage Domnului să te ierte.