Hristos vrea să fim roditori lucrând ucenicia
Să nu fim sărmani convertit fără credincioșia
Cel convertit face un pas doar primul și atât
Ucenicii îi fac pe toți pânâ la ultimul trebuit.

Oamenii aud cuvântul și singuri se convertesc
Dar ucenicii-s făcuți de alții ce îi pregătesc
Rodirea-i urgentă, continuă pentru orice creștin
Ce-i conștient de cerințele Domnului pe deplin.

Conștient de așteptarea Domnului de la el
De rodul ce trebuie s-aducă, cât și în ce fel
Smochinul din în vie descris ne simbolizează
Și rodul ce să-l aibă, faptele ne caracterizează.

Aceasta-i o pildă cu înțeles Duhovnicesc
Domnul a spus-o pentru poporul evreiesc
Uitați-vă la smochin și întrebați-vă: de ce?
A ales Domnul smochinul să-l prezinte?

Acesta e singurul pom în particularitățile avute
Ce face tot timpul anului rod prin fructele rodite
Au fost mulți pomi ce putea ca pildă să aleagă
Dar pe smochin ceva cu omul îl aseamănă.

El N-a venit să facă pomicultură pe pământ
Ci Să-nvețe pe oameni prin pilde ceva spunând
Smochinul este primul pom în Biblie pomenit
Adam și Eva la păcat cu frunzele-i sau acoperit.

Roada lui e pe tot timpul anului permanentă
Și Domnul îl dă exemplu de slujire continuă
Smochinul face mai întâi roade și apoi frunze
Domnul caută întâi roade și apoi vorbe.

Pomul ce-aduce roade e răsplătit cu-îngrijire
Iar credinciosul roditor cu binecuvântare
Smochinul nu este pom de paradă sau decor
Este un pom pentru roade cu folos la popor.

Numai prezența lui în vie și frunzele avute,
N-au satisfăcut vierul, fiind printre vițele multe
Tot așa dragul meu pe Dumnezeu nu-l satisface
Să fii doar în biserică dar nimic să n-ai a face.

Smochinul a fost acolo când vierul a intrat,
În via Lui, în smochin rodul bogat a căutat
Dar numai prezența lui acolo nu l-a mulțumit
El căuta să afle roadă cum era de așteptat.

Că avea frunze nu l-a deranjat că era frumos
La deranjat că nu-i roadă, roada-i era de folos
Tot așa creștinul nu-i învinuit de-a răului comitere
Ci de nepăsarea ce are și de omiterea-n rodire.

Smochinul n-a făcut ceva rău prin umbrirea sa
Stăpânul a fost supărat că n-a rodit ce trebuia
Așa creștinul dacă nu-și face slujba ce-i e dată
Poate fi lepădat că nu și-a împlinit datoria îndată.

Nu suntem vinovați numai când săvârșim păcat
Ci și când nu facem slujbă cu darul încredințat
Smochinul n-a fost plantat în vie doar ca umbrar
Ci ca să rodească pentru cel ce l-a plantat cu har.

Domnul va spune odată: plecați de la mine
Nu pentru facere de rău ci că nu s-a făcut bine
Nu ați vizitat bolnavi, nu ați hrănit pe flămând
N-ați vizitat pe cei închiși, ci nepăsători lenevit.

E lenea spirituală și dorința de-a face ceva
Pentru biserică, Dumnezeu și împărăția Sa
De-aici pornește lipsa de roadă la credincios
De la lene și obișnuința de-a fi fără de folos.

Dar Domnul se prezintă mereu în biserică
Ca vierul în vie ce caută rodirea așteptată
Dacă nu faci nimic lipsa-ți în biserică nu se simte
Tot așa și pomul din vie dacă roada-i lipsește.

Stăpânul a găsit pomul acolo anual dar fără rod
Aceasta la deranjat vrând să-l taie, să-l arunce-n foc
Așa în biserică, El vine și pe credincios Îl găsește
Dar Nu-i mulțumit căci rod credinciosul nu rodește.

Dacă ar fi fost ca unii din noi, apostolii Domnului
Unde ar fi ajuns credința și propovăduirea Lui?
Dacă ar fi fost ca unii din noi, credincioși de club
N-ar fi ajuns credința la noi fără a lor greu jug.

Ei n-au fost așa ocupați ca noi cu treburile lumii
Nici lacomi de-a face și strânge cum suntem unii
Stăpânul a fost îndreptățit smochinul să-l taie
Nimeni n-ar ține un pom numai așa ca să fie.

Domnul ne-a comparat cu smochinul că-i pom
Pomul face rod, nu-i copac numai de umbră și foc
Așa credinciosul nu trebuie să fie numai prezent
Ci ca pomul roditor, nu doar un membru la votat.

Trei anii la rând a căutat rod în smochinul sădit
De fiecare dată amăgire că-n el roadă n-a găsit
Poate nu a fost destul de matur smochinul
Ca să facă roadă cum a așteptat stăpânul.

Sunt creștini nematurizați, ce-s noi la credință
Dar sunt mulți imaturi ce-s demult la pocăință
Unii n-au roadă că nu știu bine ce-i rodirea
Dar alții vechi nu rodesc că-s năpădiți de firea.

Rodul nu este opțional în via Lui Dumnezeu
El nu plantează palmieri în vie pentru plăceri
Plantează smochini că ăștia produc rod tot anul
El nu își ocupă via cu copaci ce umbresc terenul.

Când stăpânul pronunța sentința smochinului
Apare și grădinarul ce-i lucra via stăpânului
Taie-l a spus stăpânul că n-am randament din el
Mai lasă-l un an și-am să mă ocup de el și la anul.

Mă ocup special de el și-i pun gunoi la rădăcină
Am să-l sap împrejur, poate că rodul o să vină
Anul ăsta nu eram dacă grădinarul, Hristos nu era
Ne-ar fi tăiat stăpânul, Dumnezeu cu noi termina.

Grădinarul a vorbit cu stăpânul nu cu smochinul
Rugându-l: mai Lasă-l să mai trăiască până la anul
Bine a spus stăpânul, un an Îl mai las în grădină
Și a promis grădinarului că la anul iar o să vină

Vă întreb dragi frați: la anul care va fi diferența?
Va fi într-adevăr rod sau tot așa va fi pocăința?
Dacă va fi tot așa acel "poate" spus de grădinar
Îl scoatem afară și mijlocirea-I a fost în zadar.

Mijlocirea grădinarului nu anulează decizia tăieri
Doar amână până stăpânul vine la împlinirea vremi
Și dacă tot nu va găsi rod în smochinul din vie
Îi va porunci tăierea fără amânare pentru vecie.

Acel "poate" spus de grădinar exprimă probabilitate
Că pomul o să rodească sau nu e posibilitatea
Sentința nu va mai fi amânată sub nici un fel
Numai smochinul o poate anula prin rodul din el.

Care e rodul ce Domnul de la noi așteptată?
Marea trimitere, să mergem, să ucenicizăm pe dată
Și marea poruncă e de-al iubi pe El din inimă
E cea ce așteaptă de la noi, s-o facem cu râvnă.

Împlinirea porunci e trimiterea, roada ce facem
Fără iubire de Domnul, nici în trimitere nu mergem
Duceți-vă să faceți ucenici e a biserici mandat
Această trimitere, apostolilor și nouă ne-a lăsat.

Porunca iubiri e relația mea cu Dumnezeu
Acea trimitere a biserici, din ea fac parte și eu
Să mergem, să chemăm oameni la El e trimiterea
Acesta e rodirea ce poate face astăzi biserica.

Că suntem în vie e bine, dar dacă nu aducem rod
Sentința-i aspră, prezența n-are importanță-n norod
Nici grădinarul nu va mai mijloci la stăpân pentru noi
Vom fi tăiați și scoși afară unde-i plânsul cel de-apoi.