Numai căile iubirii pot în cer ele-a sfârși,
Căci pe ele și martirii, nu puteau a se opri,
Căci iubirea dă putere, și pe ei i-a întărit,
Și pe mine mă-ntărește, să nu fiu eu biruit.

Numai drumul plin de milă, e condus el de Isus,
Numai el poate s-ajungă, unde suferințe nu-s,
Mila rănilor aduce, vindecare ca mereu,
Cei răniți sa-nainteze, numai către Dumnezeu.

Numai dealul care urcă, poate fi cel glorios,
Căci pe el urca odată, cu o cruce și Hristos,
Doar pe el este o urmă, ce te poate mântui,
Urcă dealul fără murmur, oricât el de greu ar fi.

Numai haina fără pată, va fi înălțată ea,
Unde este așteptată, de Acel ce-o va-nălța,
Sa o îmbrăcăm în grabă, vegheatori în ea să fim,
Ca în nici-o vreme haina, noi să nu o murdărim.

Numai vorba ce aduce, mângâiere... poate fi,
O cărare ce-i deschisă, către cea mai mare zi,
Duhul sfânt mereu lucrează, pentru cei îndurerați,
Cei bolnavi prin vorba dulce, ei pot fi cei vindecați.

Numai lângă Domnul poate, omul în picioare-a sta,
Căci Isus este tărie, viață e puterea Sa,
Este adevărul care, el ne-a fost făgăduit,
Începutul veșniei, vieții fără de sfârșit.
Amin