Nu te teme tu copile,
Zi de zi cu tine sunt,
Eu cunosc a ta durere,
Ce o ai pe-acest pământ,
Nu te teme... a Ta rană,
O voi vindeca îndat,
Doar încrede-te în Mine,
Nu uita... nu ești uitat.

Greul tău ce-ți face-agale,
Pasul tău în viața ta,
Într-o vreme hotărâtă,
Voi veni și-l voi lua,
Îți voi ușura povara,
Nu te teme de-a ei greu,
Lângă tine sunt întruna,
Unde ești... voi fi și Eu.

Unde vorbele tăioase,
Lasă răni... Eu voi lăsa,
Un balsam de vindecare,
Ca să simți puterea Mea,
Unde biciul te lovește,
Eu voi mângâia mereu,
Căci copile a Mea milă,
Nu te va lăsa la greu.

Nu te voi lăsa când ploaia,
Va aduce stropii grei,
Nu te voi lăsa o clipă,
Când din gura celor răi,
Vor veni săgeți spre tine,
Scutul tău voi deveni,
Tu privește înspre Mine,
Și privind... nu obosi.

Stai în capul cel de oase,
Neclintit în fața Mea,
Chiar de s-ar porni furtuna,
Vântul chiar de va bătea,
Strigă-mă cu-a ta privire,
Când dureri te vor muți,
Căci de sus a ta privire,
Eu o pot a auzi.

Nu lăsa ca să coboare,
Mâinile în vreme grea,
Închinat la poala crucii,
Eu să te găsesc aș vrea,
Caută neprihănirea,
Tu neprihănit să fii,
Arzi... și focul să îți fie,
Cel al dragostei dintâi

Și așteaptă izbăvirea,
Vreau să știi... ea va veni,
La o vreme hotărâtă,
Norii îi va despărți,
Dar sub ei tu nu te teme,
Fiule de Dumnezeu,
Harul Meu îți este strajă,
El te va păzi de rău.
Amin