Spre nunta cea care va fi
autor. Diana (G. U)

Spre nunta cea care va fi,
Grăbiți suntem dar iată,
Se-aude azi prin Duhul sfânt,
De-o inimă de piatră,
El spune că mireasă Sa,
Nu este pregătită,
E fără dragostea dintâi,
Ce-a fost ei dăruită.

Cu pași grăbiți noi azi suntem,
Spre marea întâlnire,
Cu vise mari ce le dorim,
S-ajungă-n împlinire,
Dar strigă cerul că suntem,
Cei iubitori de sine,
Chiar răului îi spunem noi,
Că este el azi bine.

Grăbim și vremea căci uităm,
De cine-i hotărâtă,
Dorința care o avem,
O vrem noi împlinită,
Dar glasul care-i auzit,
Ar vrea să ne trezească,
Ca inima să n-o lipim,
De viața pământească.

Spre porțile de fier de sus, azi mergem împreună,
Dorim la capăt să primim, cu toții o cunună,
Dar strigă Domnul cu-al Său glas,
Ne spune că de poartă,
Nu poate trece haina cea,
Umbrită de vre-o pată.

Să fim cu toții vegheatori,
În vremea cea din urmă,
Să nu fim lupii ce-au pătruns,
Printre oițe-n turmă,
Să ne grăbim spre infinit,
De bucurii și viață,
Să nu fim triști ci să avem,
Un zâmbet doar pe față.
Amin