Vorbește-mi Doamne căci te-aud
autor. Diana (G. U)

Vorbește-mi Doamne, căci te-aud,
Te-aud... sunt jos la cruce,
Smerit aștept îmi vorbești,
Să pot povara-mi duce.

Vorbește-mi căci doar glasul Tău,
Îmi dă mereu putere,
Să pot privirea ridica,
Când pleoapele-mi sunt grele.

Să strigi aș vrea de sus ca eu,
Să nu privesc spre teamă,
Privind spre Tine vreau s-aud,
Cum dragostea mă cheamă.

Vorbește inimii ce-n foc,
De dragoste te strigă,
Tu să nu taci căci eu nu vreau,
O inimă rigidă.

Mai strigă azi prin Duhul Tău,
Ca și în prima oară,
Avânt să-mi iau căci Domnul meu,
Azi lupii mă-nconjoară.

Vorbește-mi ca la glasul Tău,
Nici teama nu mai vine,
Atunci când este auzit,
Departe stă de mine.

Vorbește dragoste de sus,
Să-mi dai înviorare,
Doar strigătul ce Tu îl ai,
Îmi este alinare.

Tu să nu taci căci mi-este greu,
Să stau sub o tăcere,
Cu deznădejde m-aș hrăni,
Fără de vre-o plăcere.

Deschide cerul... ești chemat,
Apleacă-te îndată,
Să nu cred șoaptele ce-mi spun,, , Ființa ta-i uitată".

Iubite Domn a celor vii,
Vorbește către mine,
Să simt vreau suflul Tău căci el,
Pune putere-n mine.

Și până Tu vei reveni,
Să nu taci nici-o clipă,
Chiar dacă viața mi-este grea,
Să n-o lași în risipă.

Vorbește-mi Doamne Dumnezeu,
Să te aud întruna,
Sub glasul Tău aș vrea să fim,
În toate numai una.
Amin