Când ochii mei sunt obosiți
autor. Diana (G. U)

Când ochii mei sunt obosiți,
Când plini sunt de durere,
Prin încercare când eu trec,
Prin har o mângâiere,
Revarsă Domnul Dumnezeu,
Din slăvile divine,
Să pot să am pe drum cu nori,
Și zile ce-s senine.
Când pașii mei sunt obosiți,
Când trec ades prin vale,
Când norii picură cu stropi,
De-amăraciuni și jale,
Puterea cerului o am,
Căci Duhul sfânt din mine,
Mă întărește ca să pot,
Lupta cu stări străine.
Când inima din pieptul meu,
Se zbate cu putere,
Sub apăsarea ce ia dat,
Fiori reci de durere,
Un glas mângâietor de sus,
Odihnă îi aduce,
Chiar și atunci când calea ei,
Se află la răscruce.
Iar când un răcnet i-auzit,
Ce vrea s-aducă teamă,
Ascult de glasul cel de sus,
Duios care mă cheamă,
Mă întaresc prun har divin,
Să stau de El aproape,
De bucurie mereu plin,
În ziua grea și-n noapte.
De cine oare să mă tem,
Când dragostea aleasă,
Ea m-a ales ca eu să fiu,
La capăt o mireasă,
La nunta Mirelui de sus,
Care va fi îndată,
Ce cu răbdare o aștept,
Cu-o inimă curată.
Amin