Către Tine-mi strigă glasul
autor. Diana (G. U)

Către Tine-mi strigă glasul,
Ești izbăvitorul meu,
Nu rămâne surd căci Doamne,
Drumul meu e mult prea greu.

Nu te-ndepărta de mine,
Căci eu Doamne n-aș putea,
Fără Tine să urc dealul,
Ce-i abrupt în fața mea.

Fii tăria mea și scutul,
A săgeților ce vin,
Să reverși un râu de miere,
Căci mi-e gustul de pelin.

Să m-aduci aș vrea la viață,
Căci la pândă e mereu,
Moartea cu stăpânul care,
Este doar al ei... cel rău.

Să nu lași să-mi amuțească,
Buzele... căci vreau să-ți cânt,
L-adăpostul fetei Tale,
Vreau să fiu eu pe pământ.

Fericește-mă Isuse
Cu iertarea ce o dai,
Și cu-acea speranță Doamne,
Că voi fi cu Tine-n Rai.

Izbăvește-mă-n dreptate,
Scoate-mă din lațul greu,
Tu să-mi fii loc de salvare,
Și ocrotitorul meu.

Veselie să îmi fie,
Îndurarea Ta aș vrea,
Ca să cad în gura celor,
Ce sunt răi... nu mă lăsa.

Să privești și înspre mine,
Singur sunt... nenorocit,
Ia-mi neliniștea ce crește,
Vreau să fiu eu izbăvit.

Pune-mi doar pe calea dreaptă,
Pasul meu... pe urma Ta,
Nu voi fi pierdut Isuse,
De voi fi mereu pe ea.
Amin