Să nu privești la oameni
autor. Diana (G. U)

Să nu privești la oameni, ce-ncearcă cu-a lor șoapte,
Ca să te-mpingă iară, În vremea cea din noapte,
Ascultă doar de glasul, ce îl auzi în gând,
Eu te iubesc copile, și inima-ți plângând.

Să nu privești spre mâna, ce-aruncă pietre moarte,
Încrede-te în scutul, mereu ce-ți este-aproape,
Să nu te temi o clipă, de tot ce întâlnești,
Chiar de ți-e greu pe cale, spre ceruri să privești.

Nu te-ntrista o clipă, suspinul când iar vine,
Fii plin de bucurie, chiar și printre suspine,
În dar tu mântuire, din ceruri ai primit,
Să nu lași de-ntristare, să fii învăluit.

Să nu lași guri ce scuipă, doar praful de durere,
Să te împingă-n vale, tu cere mângâiere,
În marea îndurare, și doar prin harul Său,
O vei primi căci Tată, îți este Dumnezeu.
Amin