De unde vii oare iubire
autor. Diana (G. U)

De unde vii oare Iubire, ce luminezi cărare mea,
De unde poți Tu răsăritul, din zori de ziuă a-l avea,
De unde ai atâta milă, cine Tu ești? , ... de unde vii? ,
De-mi potolești mereu și setea, când trec adesea prin pustii.

De unde ai mereu putere, căci simt cum Tu mă întarești,
De unde ai mereu iertare, Iubire... spune-mi... cine ești? ,
Duiosu-ți glas îmi netezește, cărarea ce-i atât de grea,
Cât poți iubi? ... de fără margini, iubești adânc ființa mea.

De unde vii căci văd cum crucea, însângerat-a fost cândva,
De focul Tău... care odată, și pentru mine el ardea,
De ce te-ai pus să fii străpunsă, Tu să nu taci... să-mi spui doresc,
Cine Tu ești? ... căci nu ai locul, în nici-un loc ce-i pământesc.

Cine Tu ești de-atâta milă, în tine văd eu zi de zi,
Ma duci sa văd cărarea vieții, sub stelele ce vor a-mi fi,
Luminători în noaptea lungă, în care Tu prezentă ești,
Tu spune azi... spune Iubire, cum poți Tu doar mult să iubești.

Privirea Ta mă copleșește, în haină Ta m-ai învelit,
Să pot iubi și eu iubire, cum Tu iubești... fără sfârșit,
O inimă ce împietrită, era cândva... ai despietrit,
Cum ai făcut? , . . iubire... spune, căci nimeni nu a reușit.

Cum iar azi eu în piept cum arde, un foc al dragostei și dor,
Cum mi-ai dat aripi tu iubire? , căci astăzi simt spre cer cum zbor,
Cum mi-ai dat mie mântuire? , căci am azi bucuria ei,
Cum ai făcut să am iubire, chiar și pentru dușmanii mei.

Ca să te am vreau totdeauna, căci Tu în mine ai schimbat,
Un gol a vieții fără Tine, e astăzi plin... e-adevărat,
Să nu mă lași să simt o clipă, singurătatea pe pământ,
Rămâi cu mine căci cu Tine, eu am făcut un legământ.
Amin