Prin valea umbrei de suspine,
De trece-adesea drumul tău,
Prin ea tu să nu uiți o clipă
În toate este Dumnezeu.
El este Cel care deschide,
O ușă către izbăviri,
El este Domn peste pământul,
Făcut din stropii de iubiri.
Iar dacă stâncile ți-arată,
Cât este calea ta de grea,
Privește dincolo de ele,
Un loc ce-i larg să poți vedea.
S-ajungi în el... poți prin credință,
Dezamăgit tu nu vei fi,
Căci Domnul nu-i dezamăgire,
Credință cere... vei primi.
Prin arșița cea din pustie,
De-ți este sufletul trecut,
De mână ești ținut de-Acela,
Ce e sfârșit și început.
Este izvor de apă vie,
Din El să bei când ești setos,
Și vei avea doar bucurie,
Căci apa vie e Hristos.
El este dragostea cerească,
El te-a-nviat când s-a jertfit,
În El să crezi și niciodată,
Nu poți să fii tu doborât.
Oricine ești și pe oriunde,
Tu ai umbla pe-acest pământ,
Tu nu uita... cu tine este,
O călăuz-a Celui sfânt.
Amin