SA PULSEZE COARDA INIMII MELE


Doamne, coarda inimi mele vibrează,
Pe strunele ei, iubirea Ta, nu-încetează.
Limba de foc duhul meu îl înviorează,
Și-n răcnetul valului rămân mereu trează.

În luptă alături de Tine, în harul credinței,
Sfințită mi-e viața sub steagul biruinței.
Trec prin poarta cea strâmtă, triumfal,
Căci corabia vieții mele, Tu o scoți la mal.

O prăpastie adâncă, aștepta în ea să cad,
Tu te-ai făcut punte şi pe stâncă m-ai urcat.
Și-n inima înviorată ai făcut, pe ale ei strune,
Într-o cântare nouă, bucuria vieții să răsune.

Simt cum în jurul meu, cerul se revarsă,
Și zdruncină infernul, ce furia-şi varsă.
Lumina strălucește din vreme milenară,
Să scape din infern o omenire-întreagă.

Din razele iubirii picură dulce îndurare,
Căci jertfa nemuritoare, revarsă iertare.
Blândețea curge din dragoste divină,
Și spală din inimă orice urmă de vină.

Dragostea palpitează pe coarda din inimă,
Și alunecă duioasă pe o rază de lumină.
O simfonie nemuritoare, în ton cu eternitatea,
Răsună în concordie divină, ce-o dă Trinitatea.

Răsună imnul bucuriei pe strune de chitară,
Și vibrează cântarea cu arcușul pe vioară.
Să pulseze coarda inimii mele cu bucuria,
Harfa rezonează în gingășie cu armonia.

Și-n concordie, coarda inimi mele vibrează,
Pe strunele ei, iubirea Ta, nu-încetează.
Glasul Tău gingaș duhul meu îl înviorează,
Și-n răcnetul valului rămân mereu trează.