Nici o vrăjmășie nu e
Ca iubirea cea de ban.
Nimeni nu te chinuiește,
Nimeni nu te înjosește
Ca acest spurcat satan,
Cel mai răspândit tiran.

Nimeni nu te face-n lume
Ca zgârcenia sărac.
Blestemată-i lăcomia
Răutatea și viclenia
Și acum, și-n iad, și-n veac.
Greu găsești l-acestea leac.

Cei ce se iubesc pe dânșii
Și pe-al lor folos mereu
N-au să poată niciodată
De la rele să se-abată
Și-a-L iubi pe Dumnezeu,
Că nu pot trece peste „eu”.

Nu doriți mărirea lumii,
Că mereu numai cu-amar
Și cu sânge și cu lacrimi
Și cu alte-ntunecimi
Și frământări fără hotar
Este plin al ei pahar.

Gustul slavei lumii trece,
Însă focul ei în veac,
Mergând pe urma pașilor
Ca să ardă viața celor
Care l-au avut pe plac
Pe satan, temutul drac.

Prietene, de lăcomie
Și de furt să te ferești
Decât să trăiești hoțește!
Mai bine te pocăiește.
Vii la Domnul așa cum ești
Și de tot ce-i rău să te căiești.
Amin.
(Joi, 7 ianuarie 2021)