IN RAZA ETERNA DE LUMINA


Inima prinsă... de zbuciumări secrete,
Adesea mă întoarce cu fața la perete.
Ca şi Ezechia, fac Domnului rugăciune
Și durerea în lacrimi strigă cu amărăciune.
- Trimite-mi Isus, raza eternă de lumină,
După care inima mea plânge şi suspină.

- Suflete... îmbrăcat în haină nouă... curată,
Lasă diamantele neprihănirii să se înmulțească.
Casa ta... nu-i patru scânduri... e cerească.
Oglindește în Isus... casa ta-i acolo sus.
Cugetă la tot... ce în Scriptură a fost spus,
Soarbe Cuvântul, ce izbăvirea ți-a adus.

Să urci la cer... dragostea ți-o înmulțește!
Privește la Isus, cu blândețe te ocrotește.
În raza de lumină eternă, harul credinţa creste.
Şi-n adâncimea durerii, bucuria te cuprinde.
Când blândul Isus... mâna spre tine o-ntinde,
Instinctelor tale nu te lasă pradă, în brațe te prinde.

Când smerită... cu milă... binele tău nu-i tardiv,
Ci măsură de iubire Sfântă... din harul milostiv,
Pentru cel de lângă tine... în neprihănire crești.
Şi a tale gânduri converg spre gânduri cerești.
De-ți iubești aproapele... şi-l ajuți ca pe un frate...
Şi dușmanul de-l iubești... de iertare tu ai parte.

Nu alergi dup-o himeră... ai o inimă vitează,
Alergi după mântuirea care ţine mintea trează.
Pocăiește-te... grăbește... nu-i departe țărmul,
Isus... în curând sosește... și-ți vei lua zborul.
Se apropie sfârșitul... în curând răsună valea: ...
Uni-și strigă bucuria... pe alți îi cuprinde jalea.
Din morminte... cei adormiți în Domnul, se ridică
În trupul nesupus putrezirii... ei cerul despică.
Cei vii... sunt preschimbați la clipeala ochilor.
Iată Mirele pe nor... ! Cheamă... pe al Său popor!