Doua porti!

Iată văd acum o gloată
Si-înca una lâgă ea
Despărtite de un drum
Amândouă astepta

Nu era deosebire
Cum e una si cealantă
Ficare astepta
Rabdători la câte-o poartă

Îsi cărau cu ei bagaje
Nu stiu unde le duceau
Povesteau si n-aveau grijă
Pe care poartă intrau

Fiecare dintre porti
Ducea într-o vesnicie
Asa cum si-au câstigat
În cea moartă, sau cea vie

Era poarta luminată
Ce ducea raiul drept
Iadul avea si el porti
Ce nu te lasa s-astepti

Când din dreapta cate-o dată
Câte-un grup se desprindea
Se lipea de cel din stânga
Dar nimenea nu plagea

Cei din dreapta reci si drepti
Asteptau sa intre-n rai
Dar nu aveau bucurie
Nici sa iei, si nici sa dai...

M-am trezit în rugăciune
Domne ai mila de toti
Dă-ne a Ta mântuire
Ca să n-asteptam la porti.
Amin!