Pocăința lasă de dorit,
Căci prea multe în ea au intervenit!
Prea mult pocăința s-a schimbat,
De când Domnul Isus s-a înălțat.
Parcă nu mai e o pocăință curată,
Pare una ștearpă diluată,
Nu mai e ce a fost odată,
Când se trăia cu Domnul din slavă.
Astăzi totul lasă de dorit,
Toate sau învechit!
Nu mai este ce a fost,
Căci prea mult am lăsat garda jos.
Prea mult am acceptat,
Lucrurile care ne-au înconjurat,
Și rezultatul îl vede fiecare,
Nu mai e pocăința care o fost odată sub soare.
Formalism sau cultură,
Totul se diluează dar nu după Scriptură!
Totul se duce la vale,
În loc să ne ridice spre zare.
Totul s-a schimbat,
De la învățăturile care sau dat,
Până la purtarea noastră,
Care seamănă cu cei de afară.
Totul se duce la vale,
Și se destramă sub soare!
Chear și pocăința care era sfântă,
Astăzi a ajuns o tradiție o formă spun ei mai bună.
Din ceva care era minunat,
A ajuns ceva stricat,
Din ceva sfânt primit de la Dumnezeu,
Am transformat-o în ceva lumesc drăceasc mereu.
Pocăința nu mai este ce a fost odată,
Foarte rar mai găsești o biserică sănătoasă!
Foarte rar mai vezi credincioși cu adevărat,
Ba mai mult darurile parcă sau evaporat.
Astăzi creștinismul este o tradiție,
O filozofie înspre lumea care ne cuprinde,
Parcă este ceva ușor de practicat,
Când nu se trăiește Biblia cu adevărat.
Totul este parcă o rutină un care ne învârtim!
Zi de zi încercăm să ne pocăim!
Numai căci de pocăit nu ne pocăim,
Căci tradițile ne-au cuprins.
Pocăința mult s-a schimbat,
Și lasă de dorit cu adevărat,
Parcă a evoluat în ceva mai superior,
Nu după al nostru Creator.
Încearcă să fie o pocăință dar nu este reală,
Ea încearcă să fie ceva scos la iveală!
Dar nu merge așa,
Dacă nu se trăiește Biblia.
Cum să trăiești o pocăință diluată,
O pocăință care nu trebuie acceptată,
Cum se poate ca creștinismul scos de Dumnezeu,
Să trăiască formalism în loc de ce a spus Fiul Său?
Cum se poate așa ceva,
Un creștin cu adevărat cândva!
Să trăiască o tradiție moartă,
În loc de ce spune Scriptura ce dă viață.
Se poate oare așa ceva...
Să se renunțe la ce a spus Domnul cândva?
Se poate ca și tu să lași din dreptul tău,
Pentru o tradiție pusă de om mereu?
Cu toate căci Domnul Isus ne-a avertizat,
Toate în vremea din urmă se strică cu adevărat!
Cât astăzi mai trăiesc în viața de zi cu zi,
Scriptura Cuvântul Sfânt din veșnicii.
Fără o tradiție aleasă,
Ci pur și simplu Scriptura în dată,
Câți astăzi mai înțeleg cu adevărat,
Ce Domnul Isus a lăsat.
Căci parcă tot mai la vale se duce mereu,
Pocăința reală după Cuvântul lui Dumnezeu!
Parcă tot mai în păcat se trăiește în dată,
În loc să se traiescă Scriptura adevărată.
Greu se va ajunge în continuare,
Cu această pocăință sub soare,
Greu va fi de fiecare,
Dacă nu trăim adevărul sub soare.
Să nu acceptăm în viața noastră,
Această pocăință ieșită la iveală!
Ci să rămânem la ce am primit,
Când Duhul Sfânt ne-a descoperit.
Înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu,
Plini de puterea Duhului Său,
Să înțelegem căci nu ce se trăiește astăzi ne va salva,
Ci pocăința pe care Domnul a dat-o cândva.
Nu accepta o formă de evlavie,
Când pocăința nu e reală sub soare!
Nu accepta în inima ta,
Forme de evlavie acuma.
Tu cunoști cum a fost pocăința mai demult,
Și ce mult s-a schimbat acum,
Tu cunoști ce se trăia odată,
Nu ce se trăiește astăzi o tradiție moartă.
Bine ar fi să rămâi înrădăcinat,
În ce ai primit odat'!
Să nu schimbi pocăința dată de Dumnezeu,
Pentru ce se trăiește astăzi în jurul tău.
Să înțelegi la ce Dumnezeu te cheamă,
Fiind încredințat în Cuvântul ce dă viață,
Să alergi mereu în viața ta,
Doar după ce spune Biblia.
Să nu te duci cum alții au plecat,
După o nouă teorie care ia abordat!
Și au lăsat la poarte,
Pocăința trăită ca la carte.
Înțelege și Dumnezeu te va lumina,
Să vezi adevărul acuma,
Căci foarte puțini trăiesc cu adevărat,
Scriptura pe care Duhul Sfânt le-a arătat.
Fi tare în dreptul tău,
Și du pocăința lăsată de Dumnezeu!
Fi tare și nu te lăsa,
Căci la urmă o răsplată vei avea.
Dacă vei lupta în dreptul tău,
La ce te cheamă Dumnezeu,
Fi tare nu te lăsa,
Căci Domnul e tăria ta.
Amin