Să ne rugăm, să mijlocim,
Să implorăm harul iubirii,
În duhul iertării și-al dăruirii,
Toate, din Adevăr să le primim!

Să stăruim și să postim,
Să cerem o trezire națională,
Până va fi prigoana generală;
Doar în credință și speranță să trăim.

Să nu-acceptăm un alt păcat în neam,
Căci sângele e strigător la cer,
La fel, amorul- urâciune e,
Când nu e ca-ntre Eva și Adam!

Si să veghem, să ne smerim,
Căci, neamul care-n praf se pocăiește
Și de păcate-n Sânge Sfânt se-albește,
Putem fi noi: Români, să ne trezim!

Iar țara va fi, astfel, vindecată,
Căci România, încercatul plai,
Va deveni-n credință, colț de rai,
Și de războiul crunt va fi cruțată!