Eu nu sunt decât un rob
C-o credință cât un bob,
Că prin Isus am mântuire.
Și-n clipa sfântă de răpire

Mă va lua pentru vecie
În cerul plin de bucurie,
Unde lacrimi nu mai sânt
Și nici dureri ca pe pământ.

Astfel, prin versuri și cântare,
Doresc să spun la fiecare
Să se lepede de sine
Cu regrete și suspine.

Să se-împace cu Hristos
Și să trăiască cu folos,
Căci iadu-i plin de suferință,
Dar tu fii cu chibzuință

Și renunță la păcat
Ca să poți să fii iertat!
Și cu Isus să fii în rai,
Haide! Vino! Ce mai stai? !

Nu mai amâna pe mâine
Harul sfânt ce-i ca o pâine.
Căci mâine va fi prea târziu
Pentru sufletu-ți pustiu.

Nu-i respinge a Lui chemare,
Căci regretu-ți va fi mare,
Dacă treci nepăsător
Pe lângă Domnul domnilor.

Plin e iadul de durere
Și toți strigă cu putere
După milă și îndurare
Ca Domnul să le dea iertare.

Dar sentința le-a fost scrisă
Celor cu viața compromisă,
Ce-au iubit să se distreze,
Decât cu Domnul să lucreze.

Pocăiește-te degrabă,
Căci ceasul ticăie în grabă!
Și n-ai timp să te gândești
Dacă azi te pocăiești.

Căci sufletul nu-ți aparține
Chiar dacă asta nu-ți convine.
Dar vine o zi de judecată,
Când mai mult ca niciodată,

Vei dori cu disperare
Să ai parte de îndurare.
De aceea astăzi te grăbește
Și sincer tu te pocăiește.

Cât timp mai este viață în tine
Caută să faci doar bine
Și Domnului să îi slujești
Cu tot ce ai, cu tot ce ești.

Căci dacă vrei de bucurie
Să ai parte o veșnicie,
Trebuie aicea jos
Să te-mpaci azi cu Hristos.

Vino la Isus acum!
Nu mai zăbovi pe drum,
C-atunci când moartea va veni
Cum te vei împotrivi?

(6 octombrie 2023)