Dumnezeu vorbește,
Și pe tine te sfătuiește:
" Lasă lumea din jurul tău,
Cu obiceiul și păcatul său ".

Nu te mai lua în dată,
După lumea deșartă!
De ce te încurci mereu,
Cu lumea din jurul tău.

Dumnezeu vorbește,
Și din nou glăsuiește:
" Destul cât ai păcătuit,
Și de Mine ai fugit ".

Întoarce-te de pe calea ta,
Ea te departă de Mine acuma!
Întoarce-te popor răzvrătit,
Tu nu vezi căci pieri în păcatul tău nelegiuit?

Prea mult te-ai împietrit,
Și de Mine ai fugit,
Întoarce-te popor în dată,
La Dumnezeul tău din slavă.

De ce mă tot mâni mereu,
Prin păcatul tău!
Tu nu vezi căci pedepsesc mereu,
Păcatul din jurul tău?

De atâtea ori am vorbit,
Să te întorci grăbit,
Să vi degrabă acasă,
De unde ai fugit odinioară.

Dumnezeu vorbește,
Și din nou pe tine te sfătuiește:
" Îndreaptă-te pe calea ta,
Și ieși din noaptea neagră afară acuma ".

Ascultă popor răzvrătit,
De Dumnezeul tău care a vorbit!
Ascultă popor încăpățânat,
Cât vrei să stai departe de Cel Preaânalt.

Căci astfel pieirea e peste tine,
Din partea Celui ce vine,
Astfel vei pieri degrabă,
Cum spune Cel de acasă.

O șansă tu vei mai avea,
Să te pocăiești acuma!
Să te întorci din toată inima ta,
La Domnul care te așteaptă acuma.

Să lepezi obiceiurile și tradiția ta,
Ce sunt în mijlocul tău acuma,
Și să te întorci dar cu adevărat,
La Dumnezeu care te-a creat.

Să nu fi ca poporul evreu,
Care mereu înșelau pe Dumnezeu!
Cu buzele frumos vorbea,
Dar cu inima îl înșela.

Tu cunoști pe Acest Dumnezeu,
Care vrea sfințenie în dreptul tău,
Vrea o pocăință cu adevărat,
Cum cere Cel Preaânalt.

Să se vadă cu adevărat la tine,
Chipul Fiului Său din veșnicie!
Dumnezeu te sfătuiește,
Dar ai tu urechi la ce El glăsuiește?

Înțelege urechea ta,
Ce a spus El acuma?
Înțelegi tu în inima ta,
Căci trebuie să te pocăiești acuma?

Căci Dumnezeu vorbește,
Și mereu, mereu sfătuiește!
Dar dacă urechea ta e astupată,
Cum poți auzi ce spune Cel din slavă?

Parcă ești surd la ce spune Dumnezeu,
Si ai urechea deschisă pentru lume mereu,
Parcă nu mai ești acela care îl slujea,
Pe Domnul cu toată inima sa.

Dumnezeu vorbește,
Harul e peste tine căci încă mai glăsuiește!
Numai ai urechi de auzit,
La ce spune Cel iubit.

Au urechi ca să auzi ce spune Dumnezeu,
Și ce te sfătuiește în dreptul tău,
Nu fi ca alți care urechea au astupat,
La glasul Celui Preaânalt.

Dacă înțelegi va fi ferice de tine,
Vei avea parte de mântuire!
Dar dacă nu înțelege inima ta,
Tu pe Dumnezeu nu vei vedea.

Fi înțelept în dreptul tău,
Căci Dumnezeu vorbește mereu,
Fi cu urechea deschisă,
Și cu inima aprinsă.

Căci Dumnezeu vorbește,
Și ferice de tine dacă vei înțelege!
Ferice va fi de tine și în dreptul tău,
Dacă tu asculți Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin