Mi-am pus visele-n bagaje
Şi-am plecat cu ele-n lume
Căutând locul unde pacea
Cântă pe-a iubirii strune
Şi-am ajuns în vârf de munte
Unde vântul stăpâneşte
Unde pasărea se-nalţă
Sus... mai sus de albe creste
Şi-am crezut c-aici e locul
Visele-mi să înflorească
Dar o iarnă nemiloasă
Le-a făcut să se-ofilească...
Frânt, cu inima zdrobită
Am cules frânturi din ele
Şi-am pornit din nou la drum
Cu privirea sus la stele
Şi-am ajuns la ţărm de mare
Unde valuri mii şi mii
Visele mi le-au furat
Să le ducă-n veşnicii
Iar eu am rămas pustiu
Singur, rătăcit prin viaţă
Fără doruri, fără vise
Bâjbâind prin nori şi ceaţă
Şi-ntr-o zi, privind spre ceruri
Un glas tainic mi-a şoptit:
-Hai, întoarce-te acasă
Unde eşti de toţi iubit!
Stai în locul unde Tatăl,
Dumnezeu te-a aşezat,
Şi în toate tu vei fi
Veşnic binecuvântat!
Cu paşi mici, şovăitori
Am pornit din nou la drum
Dar având în traistă teamă
Şi în loc de vise, scrum
Şi-am ajuns în casa unde
Am crescut... şi-am plâns amar
Toată truda şi-alergarea
Toate fost-au în zadar
Dar o lacrimă fierbinte
A căzut şi-am tresărit
Căci ea s-a prelins pe-un vis
Ce în grabă-am rătăcit
Şi minune... visul mic
A-nceput a înflori
Şi m-a învăţat din nou
Ce înseamnă a iubi
Şi de-atunci în rugăciune
Mulţumesc Lui Dumnezeu
Pentru fiecare vis
Ce-nfloreşte-n pieptul meu!

Vulcan-08-10-2023
Mary