Privesc tabloul crucii, un tablou atât de greu,
Și mă întreb: pe-acolo sunt și eu?
Mai atent și mai profund privirea-mi adâncesc,
Printre personaje poate mă regăsesc

Totul incepe într-o miercuri, când Iuda, un discipol,
Îl vinde pe 30 de arginți: e preț de rob! Ridicol.
A stat 3 ani împreună cu al sau Învățător,
Și acum din ucenic devine trădător?

Dar, am realizat că Îl trădez și eu in fiecare zi,
Nu o fac pe bani, ci gratuit,
Acum Iuda-mi pare tot mai asemănator:
Și eu, la fel ca el, sunt un trădător.

Apoi este prins și dus sa fie judecat,
De către Sinedriu, si-apoi condamnat.
A spus o blasfemie, anume că este Dumnezeu!
Mă dezgust când văd orbirea poporului evreu.

Atâtea profeții, atâtea dovezi?
Ce te-ar putea face sa nu crezi?
Dar, apoi, îmi cercetez mai bine ființa:
De cate ori nu mi-a slăbit și mie credința?

In acest tablou apare și Ponțiu Pilat,
Cerându-i-se pedepsirea Celui condamnat,
Acesta îi pune să aleagă: Baraba, sau Isus?
"Baraba!" au spus ei, iar pe Isus pe Golgota L-au dus.

De ce sa eliberezi un tâlhar, în schimbul unui om curat?
De ce să eliberezi un om cu un cazier pătat?
Ce-au găsit ei atât de dulce la Baraba,
Încât i-au înlocuit cu o coroană de spini împăratului podoaba?

Dar, de fapt, eu sunt Baraba! Eu am fost condamnat,
Eu trebuia să primesc cuie, bice și să fiu scuipat!
Eu trebuia să sufăr o întreagă veșnicie. .
Ce a găsit El atât de dulce-n mine?

Pe Golgot-a urcat, cu crucea grea în spate,
Este împins, lovit, și huiduit de gloate.
Este pus pe cruce, apoi prins în piroane,
Ce durere, câtă ură, toate pentru ce?

Realizez că de fapt și eu, in mâna Lui,
Cu fiecare păcat al meu, am bătut un cui.
Toată suferința și durerea ce El a indurat,
A fost pentru mine, ca sa fiu salvat.

Sunt și Iuda, și Sinedriul, și Pilat, și Baraba,
Eu L-am răstignit, El mi-a luat mie povara
A purtat păcatele mele in trupul Său pe lemn,
Câtă dragoste! El a plătit prețul suprem.